EXODUL (IEŞIREA)
SAU A DOUA CARTE A LUI MOISE

¹¹În vremea aceea, Moise, crescând mare, a ieşit pe la fraţii săi, şi a fost martor la muncile lor grele. A văzut pe un Egiptean, care bătea pe un Evreu, unul dintre fraţii lui.

Fapt 7.23-24;Evr 11.24-26;Ex 1.11;

¹²S-a uitat în toate părţile, şi, văzând că nu este nimeni, a omorât pe Egiptean şi l-a ascuns în nisip.

Fapt 7.24;

¹³A ieşit şi în ziua următoare; şi iată că doi Evrei se certau. A zis celui ce n-avea dreptate: "Pentru ce loveşti pe semenul tău?"

Fapt 7.26;

¹⁴Şi omul acela a răspuns: "Cine te-a pus pe tine mai mare şi judecător peste noi? Nu cumva ai de gând să mă omori şi pe mine, cum ai omorât pe Egipteanul acela?" Moise s-a temut şi a zis: "Nu mai încape îndoială că faptul este cunoscut.

Fapt 7.27-28;

¹⁵Faraon a aflat ce se petrecuse, şi căuta să omoare pe Moise. Dar Moise a fugit dinaintea lui Faraon, şi a locuit în ţara Madian. A şezut lângă o fântână.

Fapt 7.29;Evr 11.27;Gen 24.11;Gen 29.2;

¹⁶Preotul din Madian avea şapte fete. Ele au venit să scoată apă, şi au umplut jgheaburile ca să adape turma tatălui lor.

Ex 3.1;Gen 24.11;Gen 29.10;

¹⁷Dar au venit păstorii, şi le-au luat la goană. Atunci Moise s-a sculat, le-a ajutat, şi le-a adăpat turma.

Gen 29.10;

¹⁸Când s-au întors ele la tatăl lor Reuel, el a zis: "Pentru ce vă întoarceţi aşa de curând azi?"

Num 10.29;

¹⁹Ele au răspuns: "Un Egiptean ne-a scăpat din mâna păstorilor, şi chiar ne-a scos apă, şi a adăpat turma."

²⁰Şi el a zis fetelor: "Unde este? Pentru ce aţi lăsat acolo pe omul acela! Chemaţi-l să mănânce pâine!"

Gen 31.54;Gen 43.25;

²¹Moise s-a hotărât să locuiască la omul acela, care i-a dat de nevastă pe fiica sa Sefora.

Ex 4.25;Ex 18.2;

²²Ea a născut un fiu, căruia el i-a pus numele Gherşom (Sunt străin aici); "căci", a zis el, "locuiesc ca străin într-o ţară străină."

Ex 18.3;Fapt 7.29;Evr 11.13-14;

Dumnezeu aude strigătul Israeliţilor.

²³După multă vreme, împăratul Egiptului a murit; şi copiii lui Israel gemeau încă din pricina robiei, şi scoteau strigăte deznădăjduite. Strigătele acestea, pe care li le smulgea robia, s-au suit până la Dumnezeu.

Ex 7.7;Fapt 7.30;Num 20.16;Deut 26.7;Ps 12.5;Gen 18.20;Ex 3.9;Ex 22.23-27;Deut 24.15;Iac 5.4;

²⁴Dumnezeu a auzit gemetele lor, şi Şi-a adus aminte de legământul Său făcut cu Avraam, Isaac, şi Iacov.

Ex 6.5;Ex 6.5;Ps 105.8-42;Ps 106.45;Gen 15.14;Gen 46.4;

²⁵Dumnezeu a privit spre copiii lui Israel, şi a luat cunoştinţă de ei.

Ex 4.31;1Sam 1.11;2Sam 16.12;Luc 1.25;Ex 3.7;

3

Rugul aprins.

¹Moise păştea turma socrului său Ietro, preotul Madianului. Odată a mânat turma până dincolo de pustie, şi a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb.

Ex 2.16;Ex 18.5;1Împ 19.8;

²Îngerul Domnului i S-a arătat într-o flacără de foc, care ieşea din mijlocul unui rug. Moise s-a uitat; şi iată că rugul era tot un foc, şi rugul nu se mistuia deloc.

Deut 33.16;Isa 63.9;Fapt 7.30;

³Moise a zis: "Am să mă întorc să văd ce este această vedenie minunată, şi pentru ce nu se mistuie rugul."

Ps 111.2;Fapt 7.31;

⁴Domnul a văzut că el se întoarce să vadă; şi Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului, şi a zis: "Moise! Moise!" El a răspuns: "Iată-mă!"

Deut 33.16;

⁵Dumnezeu a zis: "Nu te apropia de locul acesta; scoate-ţi încălţămintele din picioare, căci locul pe care calci este un pământ sfânt."

Ex 19.12;Ios 5.15;Fapt 7.33;

⁶Şi a adăugat: "Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov." Moise şi-a ascuns faţa, căci se temea să privească pe Dumnezeu.

Gen 28.13;Ex 3.15;Ex 4.5;Mat 22.32;Marc 12.26;Luc 20.37;Fapt 7.32;1Împ 19.13;Isa 6.1-5;

⁷Domnul a zis: "Am văzut asuprirea poporului Meu, care este în Egipt, şi am auzit strigătele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui; căci îi cunosc durerile.

Ex 2.23-25;Neem 9.9;Ps 106.44;Fapt 7.34;Ex 1.11;Gen 18.21;Ex 2.25;

⁸M-am pogorât ca să-l izbăvesc din mâna Egiptenilor, şi să-l scot din ţara aceasta şi să-l duc într-o ţară bună şi întinsă, într-o ţară unde curge lapte şi miere, şi anume, în locurile, pe care le locuiesc Canaaniţii, Hetiţii, Amoriţii, Fereziţii, Heviţii şi Iebusiţii.

Gen 11.5-7;Gen 18.21;Gen 50.24;Ex 6.6-8;Ex 12.51;Deut 1.25;Deut 8.7-9;Ex 3.17;Ex 13.5;
Ex 33.3;Num 13.27;Deut 26.9-15;Ier 11.5;Ier 32.22;Ezec 20.6;Gen 15.18;

⁹Iată că strigătele Israeliţilor au ajuns până la Mine, şi am văzut chinul cu care îi chinuiesc Egiptenii.

Ex 2.23;Ex 1.11-22;

¹⁰Acum, vino, Eu te voi trimite la Faraon, şi vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel."

Ps 105.26;Mic 6.4;

Trimiterea lui Moise.

¹¹Moise a zis lui Dumnezeu: "Cine sunt eu, ca să mă duc la Faraon, şi să scot din Egipt pe copiii lui Israel?"

Ex 6.12;1Sam 18.18;Isa 6.5-8;Ier 1.6;

¹²Dumnezeu a zis: "Eu voi fi negreşit cu tine; şi iată care va fi pentru tine semnul că Eu te-am trimis: după ce vei scoate pe popor din Egipt, veţi sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta."

Gen 31.3;Deut 31.23;Ios 1.5;Rom 8.31;

¹³Moise a zis lui Dumnezeu: "Iată, când mă voi duce la copiii lui Israel, şi le voi spune: "Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi"; şi mă vor întreba: "Care este Numele Lui?" ce le voi răspunde?"

¹⁴Dumnezeu a zis lui Moise: "Eu sunt Cel ce sunt." Şi a adăugat: "Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: "Cel ce se numeşte "Eu sunt", m-a trimis la voi."

Ex 6.3;Ioan 8.58;2Cor 1.20;Evr 13.8;Apoc 1.4;

¹⁵Dumnezeu a mai zis lui Moise: "Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel: "Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov, m-a trimis la voi. Acesta este Numele Meu pentru veşnicie, acesta este Numele Meu din neam în neam.

Ps 135.13;Osea 12.5;

¹⁶Du-te, strânge pe bătrânii lui Israel, şi spune-le: "Mi s-a arătat Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov. El a zis: "V-am văzut, şi am văzut ce vi se face în Egipt,

Ex 4.29;Gen 50.24;Ex 2.25;Ex 4.31;Luc 1.68;

¹⁷şi am zis: "Vă voi scoate din suferinţa Egiptului, şi vă voi duce în ţara Canaaniţilor, Hetiţilor, Amoriţilor, Fereziţilor, Heviţilor şi Iebusiţilor, într-o ţară unde curge lapte şi miere."

Gen 15.14-16;Ex 3.8;

¹⁸Ei vor asculta de glasul tău; şi te vei duce, tu şi bătrânii lui Israel, la împăratul Egiptului, şi îi veţi spune: "Domnul, Dumnezeul Evreilor, s-a întâlnit cu noi. Dă-ne voie să mergem cale de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, Dumnezeului nostru."

Ex 4.31;Ex 5.1-3;

¹⁹Ştiu că împăratul Egiptului n-are să vă lase să plecaţi decât silit de o mână puternică.

Num 23.3-16;

²⁰Eu Îmi voi întinde mâna, şi voi lovi Egiptul cu tot felul de minuni, pe care le voi face în mijlocul lui. După aceea, are să vă lase să plecaţi."

Ex 5.2;Ex 7.4;Ex 6.6;Ex 7.5;Ex 9.15;Ex 7.3;Ex 11.9;Deut 6.22;Neem 9.10;Ps 105.27;
Ps 135.9;Ier 32.20;Fapt 7.36;Ex 7.13;

²¹Voi face chiar ca poporul acesta să capete trecere înaintea Egiptenilor; şi, când veţi pleca, nu veţi pleca cu mâinile goale.

Ex 12.31;

²²Fiecare femeie va cere de la vecina ei şi de la cea care locuieşte în casa ei, vase de argint, vase de aur, şi haine, pe care le veţi pune pe fiii şi fiicele voastre. Şi veţi jefui astfel pe Egipteni."

Ex 11.3;Ex 12.36;Ps 106.46;Prov 16.7;Ex 11.2;Ex 12.35-36;Iov 27.17;Prov 13.22;Ezec 39.10;

4

Şovăirea lui Moise.

¹Moise a răspuns, şi a zis: "Iată că n-au să mă creadă, nici n-au să asculte de glasul meu. Ci vor zice: "Nu ţi s-a arătat Domnul!"

²Domnul i-a zis: "Ce ai în mână?" El a răspuns: "Un toiag."

Ex 4.17-20;

³Domnul a zis: "Aruncă-l la pământ." El l-a aruncat la pământ, şi toiagul s-a prefăcut într-un şarpe. Moise fugea de el.

⁴Domnul a zis lui Moise: "Întinde-ţi mâna, şi apucă-l de coadă." El a întins mâna şi l-a apucat; şi şarpele s-a prefăcut iarăşi într-un toiag în mâna lui.

⁵"Iată", a zis Domnul, "ce vei face, ca să creadă că ţi s-a arătat Domnul, Dumnezeul părinţilor lor: Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov."

Ex 19.9;Ex 3.15;

⁶Domnul i-a mai zis: "Bagă-ţi mâna în sân." El şi-a băgat mâna în sân; apoi a scos-o, şi iată că mâna i se acoperise de lepră, şi se făcuse albă ca zăpada.

Num 12.10;2Împ 5.27;

⁷Domnul a zis: "Bagă-ţi din nou mâna în sân." El şi-a băgat din nou mâna în sân; apoi a scos-o din sân; şi iată că mâna se făcuse iarăşi cum era carnea lui.

Num 12.13-14;Deut 32.39;2Împ 5.14;Mat 8.3;

⁸"Dacă nu te vor crede", a zis Domnul, "şi nu vor asculta de glasul celui dintâi semn, vor crede glasul celui de al doilea semn.

⁹Dacă nu vor crede nici aceste două semne, şi nu vor asculta de glasul tău, să iei apă din râu, şi s-o torni pe pământ; şi apa, pe care o vei lua din râu, se va preface în sânge pe pământ."

Ex 7.19;

¹⁰Moise a zis Domnului: "Ah! Doamne, eu nu sunt un om ori vorbirea uşoară; şi cusurul acesta nu-i nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de când vorbeşti Tu robului Tău; căci vorba şi limba mi-este încurcată."

Ex 6.12;Ier 1.6;

¹¹Domnul i-a zis: "Cine a făcut gura omului? Şi cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul?

Ps 94.9;

¹²Du-te, dar; Eu voi fi cu gura ta, şi te voi învăţa ce vei avea de spus."

Isa 50.4;Ier 1.9;Mat 10.19;Marc 13.11;Luc 12.11-12;Luc 21.14-15;

¹³Moise a zis: "Ah! Doamne, trimite pe cine vei vrea să trimiţi."

Iona 1.3;

¹⁴Atunci Domnul S-a mâniat pe Moise, şi a zis: "Nu-i oare acolo fratele tău Aaron, Levitul? Ştiu că el vorbeşte uşor. Iată că el însuşi vine înaintea ta; şi, când te va vedea, se va bucura în inima lui.

Ex 4.27;1Sam 10.2-5;

¹⁵Tu îi vei vorbi, şi vei pune cuvintele în gura lui; şi Eu voi fi cu gura ta şi cu gura lui; şi vă voi învăţa ce veţi avea de făcut.

Ex 7.1-2;Num 22.38;Num 23.5-16;Deut 18.18;Isa 51.16;Ier 1.9;Deut 5.31;

¹⁶El va vorbi poporului pentru tine, îţi va sluji drept gură, şi tu vei ţine pentru el locul lui Dumnezeu.

Ex 7.4;Ex 18.19;

¹⁷Ia în mână toiagul acesta, cu care vei face semnele."

Ex 4.2;

Moise în Egipt.

¹⁸Moise a plecat; şi, când s-a întors la socrul său Ietro, i-a zis: "Lasă-mă, te rog, să plec şi să mă întorc la fraţii mei, care sunt în Egipt, ca să văd dacă mai trăiesc." Ietro a zis lui Moise: "Du-te în pace!"

¹⁹Domnul a zis lui Moise, în Madian: "Du-te, întoarce-te în Egipt: căci toţi cei ce umblau să-ţi ia viaţa, au murit."

Ex 2.15-23;Mat 2.20;

²⁰Moise şi-a luat nevasta şi copiii, i-a pus călare pe măgari, şi s-a întors în ţara Egiptului. Şi-a luat în mână toiagul lui Dumnezeu.

Ex 17.9;Num 20.8-9;

²¹Domnul a zis lui Moise: "Plecând ca să te întorci în Egipt, vezi, toate minunile pe care ţi le pun în mână, să le faci înaintea lui Faraon. Eu îi voi împietri inima, şi nu va lăsa pe popor să plece.

Ex 3.20;Ex 7.3-13;Ex 9.12-35;Ex 10.1;Ex 14.8;Deut 2.30;Ios 11.20;Isa 63.17;Ioan 12.40;Rom 9.18;

²²Tu vei zice lui Faraon: "Aşa vorbeşte Domnul: "Israel este fiul Meu, întâiul Meu născut.

²³Îţi spun: "Lasă pe fiul Meu să plece, ca să-Mi slujească; dacă nu vrei să-l laşi să plece, voi ucide pe fiul tău, pe întâiul tău născut."

Ex 11.5;Ex 12.29;

²⁴În timpul călătoriei, într-un loc unde a rămas Moise peste noapte, l-a întâlnit Domnul, şi a vrut să-l omoare.

Num 22.22;Gen 17.14;

²⁵Sefora a luat o piatră ascuţită, a tăiat prepuţul fiului său, şi l-a aruncat la picioarele lui Moise, zicând: "Tu eşti un soţ de sânge pentru mine."

Ios 5.2-3;

²⁶Şi Domnul l-a lăsat. Atunci a zis ea: "Soţ de sânge!" din pricina tăierii împrejur.

Întâlnirea lui Moise cu Aaron.

²⁷Domnul a zis lui Aaron: "Du-te înaintea lui Moise în pustie." Aaron a plecat: a întâlnit pe Moise la muntele lui Dumnezeu, şi l-a sărutat.

Ex 4.14;Ex 3.1;

²⁸Moise a făcut cunoscut lui Aaron toate cuvintele Domnului, care-l trimisese, şi toate semnele, pe care-i poruncise să le facă.

Ex 4.15-16;Ex 4.8-9;

²⁹Moise şi Aaron şi-au văzut de drum, şi au adunat pe toţi bătrânii copiilor lui Israel.

Ex 3.16;

³⁰Aaron a istorisit toate cuvintele pe care le spusese Domnul lui Moise; şi Moise a făcut semnele înaintea poporului.

Ex 4.16;

³¹Poporul a crezut. Astfel au aflat că Domnul cercetase pe copiii lui Israel, că le văzuse suferinţa; şi s-au plecat şi s-au aruncat cu faţa la pământ.

Ex 3.18;Ex 4.8-9;Ex 3.16;Ex 2.25;Ex 3.7;Gen 24.26;Ex 12.27;1Cron 29.20;

5

Moise şi Aaron înaintea lui Faraon.

¹Moise şi Aaron s-au dus apoi la Faraon, şi i-au zis: "Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: "Lasă pe poporul Meu să plece, ca să prăznuiască în pustie un praznic în cinstea Mea."

Ex 10.9;

²Faraon a răspuns: "Cine este Domnul, ca să ascult de glasul Lui, şi să las pe Israel să plece?" Eu nu cunosc pe Domnul, şi nu voi lăsa pe Israel să plece."

2Împ 18.35;Iov 21.15;Ex 3.19;

³Ei au zis: "Ni S-a arătat Dumnezeul Evreilor. Dă-ne voie să facem un drum de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, pentru ca să nu ne bată cu ciumă sau cu sabie."

Ex 3.18;

⁴Şi împăratul Egiptului le-a zis: "Moise şi Aaron, pentru ce abateţi poporul de la lucrul lui? Plecaţi la lucrările voastre."

Ex 1.11;

Mărirea muncilor.

⁵Faraon a zis: "Iată că poporul acesta s-a înmulţit acum în ţară, şi voi mai voiţi să-l faceţi să-şi înceteze lucrările?"

Ex 1.7-9;

⁶Şi chiar în ziua aceea, Faraon a dat următoarea poruncă isprăvniceilor norodului şi logofeţilor:

Ex 1.11;

⁷"Să nu mai daţi poporului paie ca mai înainte pentru facerea cărămizilor; ci să se ducă singuri să strângă paie.

⁸Totuşi să le cereţi acelaşi număr de cărămizi, pe care le făceau mai înainte; să nu le scădeţi nimic din ele, căci sunt nişte leneşi; de aceea strigă mereu: "Haidem să aducem jertfe Dumnezeului nostru."

⁹Să se dea mult de lucru oamenilor acestora, ca să aibă de lucru, şi să nu mai umble după năluci."

¹⁰Isprăvniceii poporului şi logofeţii au venit şi au spus poporului: "Aşa vorbeşte Faraon: "Nu vă mai dau paie;

¹¹duceţi-vă singuri de vă luaţi paie de unde veţi găsi; dar nu vi se scade nimic din lucrul vostru."

¹²Poporul s-a răspândit în toată ţara Egiptului, ca să strângă mirişte în loc de paie.

¹³Isprăvniceii îi sileau, zicând: "Isprăviţi-vă lucrul, zi de zi, ca şi atunci când erau paie!"

¹⁴Au bătut chiar pe logofeţii copiilor lui Israel, puşi peste ei de isprăvniceii lui Faraon. "Pentru ce", li se zicea, "n-aţi isprăvit ieri şi azi, ca mai înainte, numărul de cărămizi, care vă fusese hotărât?"

¹⁵Logofeţii copiilor lui Israel s-au dus să se plângă la Faraon, şi i-au zis: "Pentru ce te porţi aşa cu robii tăi?

¹⁶Robilor tăi nu li se mai dau paie ca mai înainte, şi totuşi ni se spune: "Faceţi cărămizi!" Ba încă, robii tăi sunt şi bătuţi, ca şi când poporul tău ar fi vinovat."

¹⁷Faraon a răspuns: "Sunteţi nişte leneşi şi nişte trântori! De aceea ziceţi: "Haidem să aducem jertfe Domnului!"

¹⁸Acum, duceţi-vă îndată de lucraţi; nu vi se vor da paie, şi veţi face acelaşi număr de cărămizi."

Cârtirea Israeliţilor.

¹⁹Logofeţii copiilor lui Israel au văzut în ce stare nenorocită erau, când li se zicea: "Nu vi se scade nimic din numărul de cărămizi; ci în fiecare zi să faceţi lucrul cuvenit unei zile."

²⁰Când au ieşit de la Faraon, au întâlnit pe Moise şi pe Aaron, care îi aşteptau.

²¹Şi le-au zis: "Să vă vadă Domnul, şi să judece! Voi ne-aţi făcut urâţi lui Faraon şi slujitorilor lui; ba încă le-aţi dat sabia în mână ca să ne omoare."

Ex 6.9;

²²Moise s-a întors la Domnul, şi a zis: "Doamne, pentru ce ai făcut un astfel de rău poporului acestuia? Pentru ce m-ai trimis?

²³De când m-am dus la Faraon ca să-i vorbesc în Numele Tău, el face şi mai rău poporului acestuia; şi n-ai izbăvit pe poporul Tău."

6

Izbăvirea făgăduită.

¹Domnul a zis lui Moise: "Vei vedea acum ce voi face lui Faraon: o mână puternică îl va sili să-i lase să plece; da, o mână puternică îl va sili să-i izgonească din ţara lui."

Ex 3.19;Ex 11.1;Ex 12.31-39;

²Dumnezeu a mai vorbit lui Moise, şi i-a zis: "Eu sunt Domnul.

³Eu M-am arătat lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, ca Dumnezeul Cel Atotputernic; dar n-am fost cunoscut de el sub Numele Meu ca "Domnul."

Gen 17.1;Gen 35.11;Gen 48.3;Ex 3.14;Ps 68.4;Ps 83.18;Ioan 8.58;Apoc 1.4;

⁴De asemenea Mi-am încheiat legământul Meu cu ei, ca să le dau ţara Canaan, ţara călătoriilor lor sfinte, în care au locuit ca străini.

Gen 15.18;17.4-7Gen 17.8;17.4-7Gen 28.4;

⁵Acum însă am auzit gemetele copiilor lui Israel, pe care-i ţin Egiptenii în robie, şi Mi-am adus aminte de legământul Meu.

Ex 2.24;

⁶De aceea spune copiilor lui Israel: "Eu sunt Domnul: Eu vă voi izbăvi din muncile cu care vă apasă Egiptenii, vă voi izbăvi din robia lor, şi vă voi scăpa cu braţ întins şi cu mari judecăţi.

Ex 6.2-29;Ex 3.17;Ex 7.4;Deut 26.8;Ps 81.6;Ps 136.11-12;Ex 15.13;Deut 7.8;1Cron 17.21;Neem 1.10;

⁷Vă voi lua ca popor al Meu; Eu voi fi Dumnezeul vostru, şi veţi cunoaşte că Eu, Domnul, Dumnezeul vostru, vă izbăvesc de muncile cu care vă apasă Egiptenii.

Deut 4.20;Deut 7.6;Deut 14.2;Deut 26.18;2Sam 7.24;Gen 17.7-8;Ex 29.46;
Deut 29.13;Apoc 21.7;Ex 5.4-5;Ps 81.6;

⁸Eu vă voi aduce în ţara, pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov; Eu vă voi da-o în stăpânire; Eu, Domnul."

Gen 15.18;Gen 26.3;Gen 28.13;Gen 35.12;

⁹Astfel a vorbit Moise copiilor lui Israel. Dar deznădejdea şi robia aspră în care se aflau, i-au împiedicat să asculte pe Moise.

Ex 5.21;

¹⁰Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

¹¹"Du-te de vorbeşte lui Faraon, împăratul Egiptului, să lase pe copiii lui Israel să iasă afară din ţara lui."

¹²Moise a răspuns în faţa Domnului: "Iată că nici copiii lui Israel nu m-au ascultat: cum are să m-asculte Faraon pe mine, care n-am o vorbire uşoară?"

Ex 6.9;Ex 6.30;Ex 4.10;Ier 1.6;

¹³Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, şi le-a dat porunci cu privire la copiii lui Israel şi cu privire la Faraon, împăratul Egiptului, ca să scoată din ţara Egiptului pe copiii lui Israel.

Spiţa neamului lui Moise şi Aaron.

¹⁴Iată căpeteniile familiilor lor. Fiii lui Ruben, întâiul născut al lui Israel: Enoh, Palu, Heţron şi Carmi. Acestea sunt familiile lui Ruben.

Gen 46.9;1Cron 5.3;

¹⁵Fiii lui Simeon: Iemuel, Iamin, Ohad, Iachin şi Ţohar; şi Saul, fiu născut dintr-o femeie Canaanită. Acestea sunt familiile lui Simeon.

Gen 46.10;1Cron 4.24;

¹⁶Iată numele fiilor lui Levi, după spiţa neamului lor: Gherşon, Chehat şi Merari. Anii vieţii lui Levi au fost o sută treizeci şi şapte de ani.

Gen 46.11;Num 3.17;1Cron 6.1-16;

¹⁷Fiii lui Gherşon: Libni şi Şimei, şi familiile lor. -

1Cron 6.17;1Cron 23.7;

¹⁸Fiii lui Chehat: Amram, Iţehar, Hebron şi Uziel. Anii vieţii lui Chehat au fost o sută treizeci şi trei de ani. -

Num 26.57;1Cron 6.2-18;

¹⁹Fiii lui Merari: Mahli şi Muşi. - Acestea sunt familiile lui Levi, după spiţa neamului lor.

1Cron 6.19;1Cron 23.21;

²⁰Amram a luat de nevastă pe mătuşa sa Iochebed; şi ea i-a născut pe Aaron şi pe Moise. Anii vieţii lui Amram au fost o sută treizeci şi şapte de ani. -

Ex 2.1-2;Num 26.59;

²¹Fiii lui Iţehar: Core, Nefeg şi Zicri. -

Num 16.1;1Cron 6.37-38;

²²Fiii lui Uziel: Mişael, Elţafan şi Sitri.

Lev 10.4;Num 3.30;

²³Aaron a luat de nevastă pe Elişeba, fata lui Aminadab, sora lui Nahşon; şi ea i-a născut pe Nadab, Abihu, Eleazar şi Itamar.

Rut 4.19-20;1Cron 2.10;Mat 1.4;Lev 10.1;Num 3.2;Num 26.60;1Cron 6.3;1Cron 24.1;

²⁴Fiii lui Core: Asir, Elcana şi Abiasaf. Acestea sunt familiile Coriţilor.

Num 26.11;

²⁵Eleazar, fiul lui Aaron, a luat de nevastă pe una din fetele lui Putiel; şi ea i-a născut pe Fineas. Aceştia sunt căpeteniile familiilor Leviţilor cu familiile lor.

Num 25.7-11;Ios 24.33;

²⁶Aceştia sunt Aaron acela şi Moise acela, cărora le-a zis Domnul: "Scoateţi din ţara Egiptului pe copiii lui Israel, după oştirile lor."

Ex 6.13;Ex 7.4;Ex 12.17-51;Num 33.1;

²⁷Ei sunt aceia care au vorbit lui Faraon, împăratul Egiptului, ca să scoată din Egipt pe copiii lui Israel. Aceştia sunt Moise acela şi Aaron acela.

Ex 5.1-3;Ex 7.10;Ex 6.13;Ex 32.7;Ex 33.1;Ps 77.20;

²⁸Când a vorbit Domnul lui Moise în ţara Egiptului,

²⁹Domnul a zis lui Moise: "Eu sunt Domnul. Spune lui Faraon, împăratul Egiptului, tot ce-ţi spun."

Ex 6.2;Ex 6.11;Ex 7.2;

³⁰Şi Moise a răspuns înaintea Domnului: "Iată că eu nu vorbesc uşor: cum are să m-asculte Faraon?"

Ex 6.12;Ex 4.10;

7

Cele zece urgii.

¹Domnul a zis lui Moise: "Iată că te fac Dumnezeu pentru Faraon; şi fratele tău Aaron va fi proorocul tău.

Ex 4.16;Ier 1.10;Ex 4.16;

²Tu vei spune tot ce-ţi voi porunci Eu, iar fratele tău Aaron va vorbi lui Faraon, ca să lase pe copiii lui Israel să plece din ţara lui.

Ex 4.15;

³Eu voi împietri inima lui Faraon, şi Îmi voi înmulţi semnele şi minunile în ţara Egiptului.

Ex 4.21;Ex 11.9;Ex 4.7;

⁴Totuşi Faraon n-are să v-asculte. Apoi Îmi voi întinde mâna asupra Egiptului, şi voi scoate din ţara Egiptului oştile Mele, pe poporul Meu, pe copiii lui Israel, prin mari judecăţi.

Ex 10.1;Ex 11.9;Ex 6.6;

⁵Egiptenii vor cunoaşte că Eu sunt Domnul, când Îmi voi întinde mâna asupra Egiptului, şi când voi scoate din mijlocul lor pe copiii lui Israel."

Ex 7.17;Ex 8.22;Ex 14.4-18;Ps 9.16;Ex 3.20;

⁶Moise şi Aaron au făcut ce le poruncise Domnul: aşa au făcut.

Ex 7.2;

⁷Moise era în vârstă de optzeci de ani, iar Aaron de optzeci şi trei de ani, când au vorbit lui Faraon.

Deut 29.5;Deut 31.2;Deut 34.7;Fapt 7.23-30;

Moise şi Aaron fac minuni.

⁸Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron:

⁹"Dacă vă va vorbi Faraon, şi vă va zice: "Faceţi o minune!" să zici lui Aaron: "Ia-ţi toiagul, şi aruncă-l înaintea lui Faraon. Şi toiagul se va preface într-un şarpe."

Isa 7.11;Ioan 2.18;Ioan 6.30;Ex 4.2-17;

¹⁰Moise şi Aaron s-au dus la Faraon, şi au făcut cum poruncise Domnul. Aaron şi-a aruncat toiagul înaintea lui Faraon şi înaintea slujitorilor lui; şi toiagul s-a prefăcut într-un şarpe.

Ex 7.9;Ex 4.3;

¹¹Dar Faraon a chemat pe nişte înţelepţi şi pe nişte vrăjitori, şi vrăjitorii Egiptului au făcut şi ei la fel prin vrăjitoriile lor.

Gen 41.8;2Tim 3.8;Ex 7.22;Ex 8.7-18;

¹²Toţi şi-au aruncat toiegele, şi s-au prefăcut în şerpi. Dar toiagul lui Aaron a înghiţit toiegele lor.

¹³Inima lui Faraon s-a împietrit, şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul.

Ex 4.21;Ex 7.4;

Cea dintâi urgie: prefacerea apei în sânge.

¹⁴Domnul a zis lui Moise: "Faraon are inima împietrită: nu vrea să lase poporul să plece.

Ex 8.15;Ex 10.1-27;

¹⁵Du-te la Faraon dis-de-dimineaţă, când are să iasă să se ducă la apă, şi să te înfăţişezi înaintea lui pe malul râului. Să-ţi iei în mână toiagul, care a fost prefăcut în şarpe,

Ex 4.2-3;Ex 7.10;

¹⁶şi să zici lui Faraon: "Domnul, Dumnezeul Evreilor, m-a trimis la tine, să-ţi spun: "Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească în pustie. Dar iată că până acum n-ai ascultat."

Ex 3.18;Ex 3.12-18;Ex 5.1-3;

¹⁷Acum, aşa vorbeşte Domnul: "Iată cum vei cunoaşte că Eu sunt Domnul. Am să lovesc apele râului cu toiagul din mâna mea; şi ele se vor preface în sânge.

Ex 5.2;Ex 7.5;Ex 4.9;Apoc 16.4-6;

¹⁸Peştii din râu vor pieri, râul se va împuţi, aşa că le va fi greaţă Egiptenilor să bea din apa râului."

Ex 7.24;

¹⁹Domnul a zis lui Moise: "Spune lui Aaron: "Ia-ţi toiagul, şi întinde-ţi mâna peste apele Egiptenilor, peste râurile lor, peste pârâurile lor, peste iazurile lor, şi peste toate bălţile lor. Ele se vor preface în sânge; şi va fi sânge în toată ţara Egiptului, atât în vasele de lemn cât şi în vasele de piatră."

Ex 8.5-16;Ex 9.22;Ex 10.12-21;Ex 14.21-26;

²⁰Moise şi Aaron au făcut cum le poruncise Domnul. Aaron a ridicat toiagul, şi a lovit apele râului, sub ochii lui Faraon şi sub ochii slujitorilor lui; şi toate apele râului s-au prefăcut în sânge.

Ex 17.5;Ps 78.44;Ps 105.29;

²¹Peştii din râu au pierit, râul s-a împuţit, aşa că Egiptenii nu mai puteau să bea apa râului, şi a fost sânge în toată ţara Egiptului.

Ex 7.18;

²²Dar vrăjitorii Egiptului au făcut şi ei la fel prin vrăjitoriile lor. Inima lui Faraon s-a împietrit, şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul.

Ex 7.11;Ex 7.3;

²³Faraon s-a întors de la râu, şi s-a dus acasă; dar nu şi-a pus la inimă aceste lucruri.

²⁴Toţi Egiptenii au săpat în împrejurimile râului, ca să găsească apă de băut; căci nu puteau să bea din apa râului.

²⁵Au trecut şapte zile, după ce a lovit Domnul râul.

8

Broaştele.

¹Domnul a zis lui Moise: "Du-te la Faraon, şi spune-i: "Aşa vorbeşte Domnul: "Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.

Ex 3.12-18;

²Dacă nu vrei să-l laşi să plece, am să aduc broaşte pe toată întinderea ţării tale.

Ex 7.14;Ex 9.2;Apoc 16.13;

³Râul va mişuna de broaşte; ele se vor sui, şi vor intra în casa ta, în odaia ta de dormit şi în patul tău, în casa slujitorilor tăi şi în casele poporului tău, în cuptoarele şi în postăvile de frământat pâinea.

Ps 105.30;

⁴Ba încă broaştele se vor sui şi pe tine, pe poporul tău, şi pe toţi slujitorii tăi."

⁵Domnul a zis lui Moise: "Spune lui Aaron: "Întinde-ţi mâna cu toiagul peste râuri, peste pâraie şi peste iazuri, şi scoate broaşte din ele peste ţara Egiptului!"

Ex 7.19;

⁶Aaron şi-a întins mâna peste apele Egiptului; şi au ieşit broaştele şi au acoperit ţara Egiptului.

Ps 78.45;Ps 105.30;

⁷Dar şi vrăjitorii au făcut la fel prin vrăjitoriile lor: au scos şi ei broaşte peste toată ţara Egiptului.

Ex 7.11;

⁸Faraon a chemat pe Moise, şi pe Aaron, şi a zis: "Rugaţi-vă Domnului, să depărteze broaştele de la mine şi de la poporul meu; şi am să las pe popor să plece să aducă jertfe Domnului."

Ex 9.28;Ex 10.17;Num 21.7;1Împ 13.6;Fapt 8.24;

⁹Moise a zis lui Faraon: "Hotărăşte-mi, când să mă rog Domnului pentru tine, pentru slujitorii tăi şi pentru poporul tău, ca să îndepărteze broaştele de la tine şi din casele tale? Nu vor mai rămâne decât în râu."

¹⁰El a răspuns: "Mâine". Şi Moise a zis: "Aşa va fi, ca să ştii că nimeni nu este ca Domnul, Dumnezeul nostru.

Ex 9.14;Deut 33.26;2Sam 7.22;1Cron 17.20;Ps 86.8;Isa 46.9;Ier 10.6-7;

¹¹Broaştele se vor depărta de la tine şi din casele tale, de la slujitorii tăi şi de la poporul tău; nu vor mai rămâne decât în râu."

¹²Moise şi Aaron au ieşit de la Faraon. Şi Moise a strigat către Domnul cu privire la broaştele cu care lovise pe Faraon.

Ex 8.30;Ex 9.33;Ex 10.18;Ex 32.11;Iac 5.16-18;

¹³Domnul a făcut cum cerea Moise; şi broaştele au pierit în case, în curţi şi în ogoare.

¹⁴Le-au strâns grămezi, şi ţara s-a împuţit.

¹⁵Faraon, văzând că are răgaz să răsufle în voie, şi-a împietrit inima, şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul.

Ecl 8.11;Ex 7.14;

Păduchii.

¹⁶Domnul a zis lui Moise: "Spune lui Aaron: "Întinde-ţi toiagul, şi loveşte ţărâna pământului, şi se va preface în păduchi (Sau: ţânţari.), în toată ţara Egiptului."

¹⁷Aşa au făcut. Aaron şi-a întins mâna cu toiagul, şi a lovit ţărâna pământului; şi s-a prefăcut în păduchi pe toţi oamenii şi pe toate dobitoacele. Toată ţărâna pământului s-a prefăcut în păduchi, în toată ţara Egiptului.

Ps 105.31;

¹⁸Vrăjitorii au căutat să facă şi ei păduchi prin vrăjitoriile lor; dar n-au putut. Păduchii erau pe oameni şi pe dobitoace.

Ex 7.11;Luc 10.18;2Tim 3.8-9;

¹⁹Şi vrăjitorii au zis lui Faraon: "Aici este degetul lui Dumnezeu!" Dar inima lui Faraon s-a împietrit, şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul.

1Sam 6.3-9;Ps 8.3;Mat 12.28;Luc 11.20;Ex 8.15;

Musca câinească.

²⁰Domnul a zis lui Moise: "Scoală-te dis-de-dimineaţă, şi du-te înaintea lui Faraon, când are să iasă să se ducă la apă. Să-i spui: "Aşa vorbeşte Domnul: "Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.

Ex 7.15;Ex 8.1;

²¹Dacă nu vei lăsa pe poporul Meu să plece, am să trimit muşte câineşti împotriva ta, împotriva slujitorilor tăi, împotriva poporului tău şi împotriva caselor tale; casele Egiptenilor vor fi pline de muşte, şi pământul va fi acoperit de ele.

²²Dar, în ziua aceea voi deosebi ţinutul Gosen, unde locuieşte poporul Meu, şi acolo nu vor fi muşte, pentru ca să cunoşti că Eu, Domnul, sunt în mijlocul ţinutului acestuia.

Ex 9.4-26;Ex 10.23;Ex 11.6-7;Ex 12.13;

²³Voi face o deosebire între poporul Meu şi poporul tău. Semnul acesta va fi mâine."

²⁴Domnul a făcut aşa. A venit un roi de muşte câineşti în casa lui Faraon şi a slujitorilor lui, şi toată ţara Egiptului a fost pustiită de muşte câineşti.

Ps 78.45;Ps 105.31;

²⁵Faraon a chemat pe Moise şi pe Aaron, şi le-a zis: "Duceţi-vă de aduceţi jertfe Dumnezeului vostru aici în ţară."

²⁶Moise a răspuns: "Nu este deloc potrivit să facem aşa; căci am aduce Domnului, Dumnezeului nostru, jertfe, care sunt o urâciune pentru Egipteni. Şi dacă am aduce, sub ochii lor, jertfe care sunt o urâciune pentru Egipteni, nu ne vor ucide ei oare cu pietre?

Gen 43.32;Gen 46.34;Deut 7.25-26;Deut 12.31;

²⁷Vom face mai bine un drum de trei zile în pustie, şi acolo vom aduce jertfe Domnului, Dumnezeului nostru, după cum ne va spune."

Ex 3.18;Ex 3.12;

²⁸Faraon a zis: "Vă voi lăsa să plecaţi, ca să aduceţi jertfe Domnului, Dumnezeului vostru, în pustie; numai, să nu vă depărtaţi prea mult, dacă plecaţi. Rugaţi-vă pentru mine."

Ex 8.8;Ex 9.28;1Împ 13.6;

²⁹Moise a răspuns: "Am să ies de la tine, şi am să mă rog Domnului. Mâine, muştele se vor depărta de la Faraon, de la slujitorii lui, şi de la poporul lui. Dar, să nu ne mai înşele Faraon, ne vrând să lase pe popor să plece, ca să aducă jertfe Domnului."

Ex 8.15;

³⁰Moise a ieşit de la Faraon, şi s-a rugat Domnului.

Ex 8.12;

³¹Domnul a făcut cum cerea Moise; şi muştele s-au depărtat de la Faraon, de la slujitorii lui, şi de la poporul lui. N-a mai rămas una.

³²Dar Faraon, şi de data aceasta, şi-a împietrit inima, şi n-a lăsat pe popor să plece.

Ex 8.15;Ex 4.21;

9

Ciuma vitelor.

¹Domnul a zis lui Moise: "Du-te la Faraon, şi spune-i: "Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul Evreilor: "Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.

Ex 8.1;

²Dacă nu vrei să-l laşi să plece, şi dacă-l mai opreşti,

Ex 8.2;

³iată, mâna Domnului va fi peste turmele tale de pe câmp; peste cai, peste măgari, peste cămile, peste boi şi peste oi; şi anume va fi o ciumă foarte mare.

Ex 7.4;

⁴Dar Domnul va face deosebire între turmele lui Israel şi turmele Egiptenilor, aşa că nu va pieri nimic din tot ce este al copiilor lui Israel."

Ex 8.22;

⁵Domnul a hotărât vremea, şi a zis: "Mâine, va face Domnul lucrul acesta în ţară."

⁶Şi Domnul a făcut aşa, chiar de a doua zi. Toate turmele Egiptenilor au pierit, dar n-a pierit nici o vită din turmele copiilor lui Israel.

Ps 78.50;

⁷Faraon a trimis să vadă ce se întâmplase: şi iată că nici o vită din turmele lui Israel nu pierise. Dar inima lui Faraon s-a împietrit, şi n-a lăsat pe popor să plece.

Ex 7.14;Ex 8.32;

Vărsatul negru.

⁸Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron: "Umpleţi-vă mâinile cu cenuşă din cuptor, şi Moise s-o arunce spre cer, sub ochii lui Faraon.

⁹Ea se va preface într-o ţărână, care va acoperi toată ţara Egiptului; şi va da naştere, în toată ţara Egiptului, pe oameni şi pe dobitoace, la nişte bube pricinuite de nişte beşici fierbinţi."

Apoc 16.2;

¹⁰Ei au luat cenuşă din cuptor, şi s-au înfăţişat înaintea lui Faraon; Moise a aruncat-o spre cer, şi ea a dat naştere, pe oameni şi pe dobitoace, la nişte bube pricinuite de nişte beşici fierbinţi.

Deut 28.27;

¹¹Vrăjitorii nu s-au putut arăta înaintea lui Moise, din pricina bubelor; căci bubele erau pe vrăjitori, ca şi pe toţi Egiptenii."

Ex 8.18;Ex 19.2;2Tim 3.9;

¹²Domnul a împietrit inima lui Faraon, şi Faraon n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul lui Moise.

Ex 4.21;

Piatra şi focul.

¹³Domnul a zis lui Moise: "Scoală-te dis-de-dimineaţă, du-te înaintea lui Faraon, şi spune-i: "Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul Evreilor: "Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.

Ex 8.20;

¹⁴Fiindcă, de data aceasta, am să trimit toate urgiile Mele împotriva inimii tale, împotriva slujitorilor tăi şi împotriva poporului tău, ca să ştii că nimeni nu este ca Mine pe tot pământul.

Ex 8.10;

¹⁵Dacă Mi-aş fi întins mâna, şi te-aş fi lovit cu ciumă, pe tine şi pe poporul tău, ai fi pierit de pe pământ.

Ex 3.20;

¹⁶Dar te-am lăsat să rămâi în picioare, ca să vezi puterea Mea, şi Numele Meu să fie vestit în tot pământul.

Rom 9.17;Ex 14.17;Prov 16.4;1Petr 2.9;

¹⁷Dacă te mai ridici împotriva poporului Meu, şi dacă nu-l laşi să plece,

¹⁸iată, mâine, la ceasul acesta, voi face să bată o piatră aşa de mare, cum n-a mai fost în Egipt, din ziua întemeierii lui şi până azi.

¹⁹Pune-ţi dar la adăpost turmele şi tot ce ai pe câmp. Piatra are să bată pe toţi oamenii şi toate vitele de pe câmp, care nu vor fi intrat în case; şi vor pieri."

²⁰Aceia dintre slujitorii lui Faraon, care s-au temut de Cuvântul Domnului, şi-au adunat în case robii şi turmele.

²¹Dar cei ce nu şi-au pus la inimă Cuvântul Domnului, şi-au lăsat robii şi turmele pe câmp.

²²Domnul a zis lui Moise: "Întinde-ţi mâna spre cer; şi are să bată piatra în toată ţara Egiptului pe oameni, pe vite, şi pe toată iarba de pe câmp în ţara Egiptului!"

Apoc 16.21;

²³Moise şi-a întins toiagul spre cer; şi Domnul a trimis tunete şi piatră, de cădea foc pe pământ. Domnul a făcut să bată piatra peste ţara Egiptului.

Ios 10.11;Ps 18.13;Ps 78.47;Ps 105.32;Ps 148.8;Isa 30.30;Ezec 38.22;Apoc 8.7;

²⁴A bătut piatra, şi focul se amesteca cu piatra; piatra era aşa de mare încât nu mai bătuse piatră ca aceea în toată ţara Egiptului de când este el locuit de oameni.

²⁵Piatra a nimicit, în toată ţara Egiptului, tot ce era pe câmp, de la oameni până la dobitoace; piatra a nimicit şi toată iarba de pe câmp, şi a frânt toţi copacii de pe câmp.

Ps 105.33;

²⁶Numai în ţinutul Gosen, unde erau copiii lui Israel, n-a bătut piatra,

Ex 8.22;Ex 9.4-10.23;Ex 11.7;Ex 12.13;Isa 32.18-19;

²⁷Faraon a trimis să cheme pe Moise şi pe Aaron, şi le-a zis: "De data aceasta, am păcătuit; Domnul are dreptate, iar eu şi poporul meu suntem vinovaţi.

Ex 10.16;2Cron 12.6;Ps 129.4;Ps 145.17;Plân 1.18;Dan 9.14;

²⁸Rugaţi-vă Domnului, ca să nu mai fie tunete şi piatră; şi vă voi lăsa să plecaţi, şi nu veţi mai fi opriţi."

Ex 8.8-28;Ex 10.17;Fapt 8.24;

²⁹Moise i-a zis: "Când voi ieşi din cetate, voi ridica mâinile spre Domnul, tunetele vor înceta şi nu va mai bate piatra, ca să ştii că al Domnului este pământul!

1Împ 8.22-38;Ps 143.6;Isa 1.15;Ps 24.1;1Cor 10.26-28;

³⁰Dar ştiu că tu şi slujitorii tăi tot nu vă veţi teme de Domnul Dumnezeu."

Isa 26.10;

³¹Inul şi orzul se prăpădiseră, pentru că orzul tocmai dăduse în spic, iar inul era în floare;

Rut 1.22;Rut 2.23;

³²grâul şi ovăzul nu se stricaseră, pentru că erau târzii.

³³Moise a plecat de la Faraon, şi a ieşit afară din cetate; şi-a ridicat mâinile spre Domnul, tunetele şi piatra au încetat, şi n-a mai căzut ploaia pe pământ.

Ex 9.29;Ex 8.12;

³⁴Faraon, văzând că ploaia, piatra şi tunetele încetaseră, n-a contenit să păcătuiască şi şi-a împietrit inima, el şi slujitorii lui.

³⁵Lui Faraon i s-a împietrit inima şi n-a lăsat pe copiii lui Israel să plece, după cum spusese Domnul prin Moise.

Ex 4.21;

10

Lăcustele.

¹Domnul a zis lui Moise: "Du-te la Faraon, căci i-am împietrit inima lui şi a slujitorilor lui, ca să fac semnele Mele în mijlocul lor,

Ex 4.21;Ex 7.14;Ex 7.4;

²şi ca să istoriseşti fiului tău şi fiului fiului tău cum M-am purtat cu Egiptenii, şi ce semne am făcut în mijlocul lor. Şi veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul."

Deut 4.9;Ps 44.1;Ps 71.18;Ps 78.5;Ioel 1.3;

³Moise şi Aaron s-au dus la Faraon, şi i-au zis: "Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul Evreilor: "Până când ai de gând să nu vrei să te smereşti înaintea Mea? Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.

1Împ 21.29;2Cron 7.14;2Cron 34.27;Iov 42.6;Ier 13.18;Iac 4.10;1Pet 5.6;

⁴Dacă nu vrei să laşi pe poporul Meu să plece, iată, voi trimite mâine nişte lăcuste pe toată întinderea ţării tale.

Prov 30.27;Apoc 9.3;

⁵Ele vor acoperi faţa pământului, de nu se va mai putea vedea pământul; vor mânca ce a mai rămas nevătămat, vor mânca ce v-a lăsat piatra, vor mânca toţi copacii, care cresc pe câmpiile voastre,

Ex 9.32;Ioel 1.4;Ioel 2.25;

⁶îţi vor umple casele tale, casele tuturor slujitorilor tăi şi casele tuturor Egiptenilor. Părinţii tăi şi părinţii părinţilor tăi n-au văzut aşa ceva de când sunt ei pe pământ până în ziua de azi." Moise a plecat şi a ieşit de la Faraon.

Ex 8.3-21;

⁷Slujitorii lui Faraon i-au zis: "Până când are să fie omul acesta o pacoste pentru noi? Lasă pe oamenii aceştia să plece, şi să slujească Domnului, Dumnezeului lor. Tot nu vezi că piere Egiptul?"

Ex 23.33;Ios 23.13;1Sam 18.21;Ecl 7.26;1Cor 7.15;

⁸Au întors la Faraon pe Moise şi Aaron. "Duceţi-vă", le-a zis el, "şi slujiţi Domnului, Dumnezeului vostru. Care şi cine sunt cei ce vor merge?"

⁹Moise a răspuns: "Vom merge cu copiii şi cu bătrânii noştri, cu fiii şi fiicele noastre, cu oile şi boii noştri; căci avem să ţinem o sărbătoare în cinstea Domnului."

Ex 5.1;

¹⁰Faraon le-a zis: "Aşa să fie Domnul cu voi, cum vă voi lăsa eu să plecaţi, pe voi şi pe copiii voştri! Luaţi seama, căci este rău ce aveţi de gând să faceţi!

¹¹Nu, nu; ci duceţi-vă, voi bărbaţii, şi slujiţi Domnului, căci aşa aţi cerut." Şi i-au izgonit dinaintea lui Faraon.

¹²Domnul a zis lui Moise: "Întinde-ţi mâna peste ţara Egiptului, ca să vină lăcustele peste ţara Egiptului, şi să mănânce toată iarba pământului, tot ce a lăsat piatra."

Ex 7.19;Ex 10.4-5;

¹³Moise şi-a întins toiagul peste ţara Egiptului; şi Domnul a făcut să sufle un vânt dinspre răsărit peste ţară toată ziua şi toată noaptea aceea. Dimineaţa, vântul dinspre răsărit adusese lăcustele.

¹⁴Lăcustele au venit peste ţara Egiptului, şi s-au aşezat pe toată întinderea Egiptului; erau în număr atât de mare cum nu mai fusese şi nu va mai fi un astfel de roi de lăcuste.

Ps 78.46;Ps 105.34;Ioel 2.2;

¹⁵Au acoperit toată faţa pământului, de nu se mai vedea pământul; au mâncat toată iarba de pe pământ şi tot rodul pomilor, tot ce lăsase piatra; şi n-a rămas nimic verde în copaci, nici în iarba de pe câmp, în toată ţara Egiptului.

Ex 10.5;Ps 105.35;

¹⁶Faraon a chemat îndată pe Moise şi pe Aaron, şi a zis: "Am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului vostru, şi împotriva voastră.

Ex 9.27;

¹⁷Dar iartă-mi păcatul numai de data aceasta; şi rugaţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, să depărteze de la mine şi urgia aceasta de moarte!"

Ex 9.28;1Împ 13.6;

¹⁸Moise a ieşit de la Faraon, şi s-a rugat Domnului.

Ex 8.30;

¹⁹Domnul a făcut să sufle un vânt foarte puternic dinspre apus, care a luat lăcustele, şi le-a aruncat în marea Roşie; n-a rămas o lăcustă pe toată întinderea Egiptului.

Ioel 2.20;

²⁰Domnul a împietrit inima lui Faraon, şi Faraon n-a lăsat pe copiii lui Israel să plece.

Ex 4.21;Ex 11.10;

Întuneric de trei zile.

²¹Domnul a zis lui Moise: "Întinde-ţi mâna spre cer, şi va fi întuneric peste ţara Egiptului, aşa de întuneric de să se poată pipăi."

Ex 9.22;

²²Moise şi-a întins mâna spre cer; şi a fost întuneric beznă în toată ţara Egiptului, timp de trei zile.

Ps 105.28;

²³Nici nu se vedeau unii pe alţii, şi nimeni nu s-a sculat din locul lui timp de trei zile. Dar, în locurile unde locuiau toţi copiii lui Israel, era lumină.

Ex 8.22;

²⁴Faraon a chemat pe Moise, şi a zis: "Duceţi-vă, şi slujiţi Domnului! Să nu rămână în ţară decât oile şi boii voştri; copiii voştri vor putea merge şi ei împreună cu voi."

Ex 10.8;Ex 10.10;

²⁵Moise a răspuns: "Chiar să ne dai tu însuţi jertfele şi arderile de tot, pe care le vom aduce Domnului, Dumnezeului nostru,

²⁶şi turmele noastre tot trebuie să meargă cu noi, şi să nu rămână o unghie din ele; căci din ele vom lua ca să slujim Domnului, Dumnezeului nostru; iar până vom ajunge acolo, nu ştim ce vom alege ca să aducem Domnului."

²⁷Domnul a împietrit inima lui Faraon, şi Faraon n-a vrut să-i lase să plece.

Ex 10.20;Ex 4.21;Ex 14.4-8;

²⁸Faraon a zis lui Moise: "Ieşi de la mine! Să nu cumva să te mai arăţi înaintea mea, căci în ziua în care te vei arăta înaintea mea, vei muri."

²⁹"Da!" a răspuns Moise, "nu mă voi mai arăta înaintea ta."

Evr 11.27;

11

Ameninţarea cu urgia a zecea.

¹Domnul a zis lui Moise: "Voi mai aduce o urgie asupra lui Faraon şi asupra Egiptului. După aceea, vă va lăsa să plecaţi de aici. Când vă va lăsa să plecaţi de tot, chiar vă va izgoni de aici.

Ex 12.31-39;

²Vorbeşte cu poporul, ca atunci fiecare să ceară de la vecinul său şi fiecare de la vecina ei, vase de argint şi vase de aur."

Ex 3.22;Ex 12.35;

³Domnul a făcut ca poporul să capete trecere înaintea Egiptenilor. Chiar Moise era foarte bine văzut în ţara Egiptului, înaintea slujitorilor lui Faraon şi înaintea poporului.

Ex 3.21;Ex 12.36;Ps 106.46;2Sam 7.9;Est 9.4;

⁴Moise a zis: "Aşa vorbeşte Domnul: "Pe la miezul nopţii, voi trece prin Egipt;

Ex 12.12-29;Amos 5.17;

⁵şi toţi întâii născuţi din ţara Egiptului vor muri, de la întâiul născut al lui Faraon, care stă pe scaunul lui de domnie, până la întâiul-născut al roabei care stă la râşniţă, şi până la toţi întâii-născuţi ai dobitoacelor.

Ex 12.12-29;Amos 4.10;

⁶În toată ţara Egiptului vor fi ţipete mari, aşa cum n-au fost şi nu vor mai fi.

Ex 12.30;Amos 5.17;

⁷Dar dintre toţi copiii lui Israel, de la oameni până la dobitoace, nici măcar un câine nu va chelălăi cu limba lui, ca să ştiţi ce deosebire face Domnul între Egipteni şi Israel.

Ex 8.22;Ios 10.21;

⁸Atunci toţi aceşti slujitori ai tăi se vor pogorî la mine şi se vor închina până la pământ înaintea mea, zicând: "Ieşi, tu şi tot poporul care te urmează!" După aceea, voi ieşi. Moise a ieşit de la Faraon, aprins de mânie.

Ex 12.33;

⁹Domnul a zis lui Moise: "Faraon n-are s-asculte de voi, pentru ca să se înmulţească minunile Mele în ţara Egiptului."

Ex 3.19;Ex 7.4;Ex 10.1;Ex 7.3;

¹⁰Moise şi Aaron au făcut toate aceste minuni înaintea lui Faraon; Domnul a împietrit inima lui Faraon, şi Faraon n-a lăsat pe copiii lui Israel să plece din ţara lui.

Ex 10.20-27;Rom 2.5;Rom 9.22;

12

Aşezarea Paştelor.

¹Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron în ţara Egiptului:

²"Luna aceasta va fi pentru voi cea dintâi lună; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului.

Ex 13.4;Deut 16.1;

³Vorbiţi întregii adunări a lui Israel, şi spuneţi-i: "În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă.

⁴Dacă sunt prea puţini în casă pentru un miel, să-l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, după numărul sufletelor; să faceţi socoteala cât poate mânca fiecare din mielul acesta.

⁵Să fie un miel fără cusur, de parte bărbătească, de un an; veţi putea să luaţi un miel sau un ied.

Lev 22.19-21;Mal 1.8-14;Evr 9.14;1Pet 1.19;

⁶Să-l păstraţi până în ziua a patrusprezecea a lunii acesteia; şi toată adunarea lui Israel să-l junghie seara (Evreieşte: între cele două seri.).

Lev 23.5;Num 9.3;Num 28.16;Deut 16.1-6;

⁷Să ia din sângele lui, şi să ungă amândoi stâlpii uşii şi pragul de sus al caselor unde îl vor mânca.

⁸Carnea s-o mănânce chiar în noaptea aceea, friptă la foc; şi anume s-o mănânce cu azimi şi cu verdeţuri amare.

Ex 34.25;Num 9.11;Deut 16.3;1Cor 5.8;

⁹Să nu-l mâncaţi crud sau fiert în apă; ci să fie fript la foc: atât capul, cât şi picioarele şi măruntaiele.

Deut 16.7;

¹⁰Să nu lăsaţi nimic din el până a doua zi dimineaţa; şi, dacă va rămâne ceva din el pe a doua zi dimineaţa, să-l ardeţi în foc.

Ex 23.18;Ex 34.25;

¹¹Când îl veţi mânca, să aveţi mijlocul încins, încălţămintele în picioare, şi toiagul în mână; şi să-l mâncaţi în grabă; căci sunt Paştele Domnului.

Deut 16.5;

¹²În noaptea aceea, Eu voi trece prin ţara Egiptului, şi voi lovi pe toţi întâii-născuţi din ţara Egiptului, de la oameni până la dobitoace; şi voi face judecată împotriva tuturor zeilor Egiptului; Eu, Domnul.

Ex 11.4-5;Amos 5.17;Num 33.4;Ex 6.2;

¹³Sângele vă va sluji ca semn pe casele unde veţi fi. Eu voi vedea sângele, şi voi trece pe lângă voi, aşa că nu vă va nimici nici o urgie, atunci când voi lovi ţara Egiptului.

¹⁴Şi pomenirea acestei zile s-o păstraţi, şi s-o prăznuiţi printr-o sărbătoare în cinstea Domnului; s-o prăznuiţi ca o lege veşnică pentru urmaşii voştri.

Ex 13.9;Lev 23,4-5;2Împ 23.21;Ex 12.24-43;Ex 13.10;

¹⁵Timp de şapte zile, veţi mânca azimi. Din cea dintâi zi veţi scoate aluatul din casele voastre: căci oricine va mânca pâine dospită, din ziua întâi până în ziua a şaptea, va fi nimicit din Israel.

Ex 13.6-7;Ex 23.15;Ex 34.18-25;Lev 23.5-6;Num 28.17;Deut 16.3-8;1Cor 5.7;Gen 17.14;Num 9.13;

¹⁶În ziua dintâi veţi avea o adunare de sărbătoare sfântă; şi în ziua a şaptea, veţi avea o adunare de sărbătoare sfântă. Să nu faceţi nici o muncă în zilele acelea; veţi putea numai să pregătiţi mâncarea fiecărui ins.

Lev 23.7-8;Num 28.18-25;

¹⁷Să ţineţi sărbătoarea azimilor, căci chiar în ziua aceea voi scoate oştile voastre din ţara Egiptului; să ţineţi ziua aceea ca o lege veşnică pentru urmaşii voştri.

Ex 13.3;

¹⁸În luna întâi, din a patrusprezecea zi a lunii, seara, să mâncaţi azimi, până în seara zilei a douăzeci şi una a lunii.

Lev 23.5;Num 28.16;

¹⁹Timp de şapte zile, să nu se găsească aluat în casele voastre; căci oricine va mânca pâine dospită, va fi nimicit din adunarea lui Israel, fie străin, fie băştinaş.

Ex 23.15;Ex 34.18;Deut 16.3;1Cor 5.7-8;Num 9.13;

²⁰Să nu mâncaţi pâine dospită; ci, în toate locuinţele voastre, să mâncaţi azimi."

²¹Moise a chemat pe toţi bătrânii lui Israel, şi le-a zis: "Duceţi-vă de luaţi un miel pentru familiile voastre, şi junghiaţi Paştele.

Ex 12.3;Num 9.4;Ios 5.10;2Împ 23.21;Ezra 6.20;Mat 26.18-19;Marc 14.12-16;Luc 22.7;

²²Să luaţi apoi un mănunchi de isop, să-l muiaţi în sângele din strachină, şi să ungeţi pragul de sus şi cei doi stâlpi ai uşii cu sângele din strachină. Nimeni din voi să nu iasă din casă până dimineaţa.

Evr 11.28;Ex 12.7;

²³Când va trece Domnul ca să lovească Egiptul, şi va vedea sângele pe pragul de sus şi pe cei doi stâlpi ai uşii, Domnul va trece pe lângă uşă, şi nu va îngădui Nimicitorului să intre în casele voastre ca să vă lovească.

Ex 12.12-13;Ezec 9.6;Apoc 7.3;Apoc 9.4;2Sam 24.16;1Cor 10.10;Evr 11.28;

²⁴Să păziţi lucrul acesta ca o lege pentru voi şi pentru copiii voştri în veac.

²⁵Când veţi intra în ţara, pe care v-o va da Domnul, după făgăduinţa Lui, să ţineţi acest obicei sfânt.

Ex 3.8-17;

²⁶Şi când vă vor întreba copiii voştri: "Ce înseamnă obiceiul acesta?"

Ex 13.8-14;Deut 32.7;Ios 4.6;Ps 78.6;

²⁷să răspundeţi: "Este jertfa de Paşte în cinstea Domnului, care a trecut pe lângă casele copiilor lui Israel în Egipt, când a lovit Egiptul, şi ne-a scăpat casele noastre." Poporul s-a plecat, şi s-a închinat până la pământ.

Ex 12.11;Ex 4.31;

²⁸Şi copiii lui Israel au plecat, şi au făcut cum poruncise Domnul lui Moise şi lui Aaron; aşa au făcut.

Evr 11.28;

Moartea întâilor-născuţi.

²⁹La miezul-nopţii, Domnul a lovit pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, de la întâiul-născut al lui Faraon, care şedea pe scaunul lui de domnie, până la întâiul-născut al celui închis în temniţă, şi până la toţi întâii-născuţi ai dobitoacelor.

Ex 11.4;Num 8.17;Num 33.4;Ps 78.51;Ps 105.36;Ps 135.8;Ps 136.10;Ex 4.23;Ex 11.5;

³⁰Faraon s-a sculat noaptea, el şi toţi slujitorii lui, şi toţi Egiptenii; şi au fost mari ţipete în Egipt, căci nu era casă unde să nu fie un mort.

Ex 11.6;Prov 21.13;Amos 5.17;Iac 2.13;

³¹În aceeaşi noapte Faraon a chemat pe Moise şi pe Aaron, şi le-a zis: "Sculaţi-vă, ieşiţi din mijlocul poporului meu, voi şi copiii lui Israel. Duceţi-vă să slujiţi Domnului, cum aţi zis.

Ex 11.1;Ps 105.38;Ex 10.9;

³²Luaţi-vă şi oile şi boii, cum aţi zis, duceţi-vă, şi binecuvântaţi-mă."

Ex 10.26;Gen 27.34;

³³Egiptenii zoreau poporul, şi se grăbeau să-i scoată din ţară, căci ziceau: "Altfel, toţi vom pieri."

Ex 11.8;Ps 105.38;Gen 20.3;

³⁴Poporul şi-a luat plămădeala (coca), înainte de a se dospi. Şi-au învelit postăvile cu plămădeala în haine, şi le-au pus pe umeri.

³⁵Copiii lui Israel au făcut ce spusese Moise, şi au cerut Egiptenilor vase de argint, vase de aur şi haine.

Ex 3.22;Ex 11.2;

³⁶Domnul a făcut ca poporul să capete trecere înaintea Egiptenilor, care le-au împlinit cererea. Şi astfel au jefuit pe Egipteni.

Ex 3.21;Ex 11.3;Gen 15.14;Ex 3.22;Ps 105.37;

Plecarea din Egipt.

³⁷Copiii lui Israel au plecat din Ramses spre Sucot, în număr de aproape şase sute de mii de oameni care mergeau pe jos, afară de copii.

Num 33.3-5;Gen 47.11;Gen 12.2;Gen 46.3;Ex 38.26;Num 1.46;Num 11.21;

³⁸O mulţime de oameni de tot soiul s-au suit împreună cu ei; aveau şi turme însemnate de oi şi boi.

³⁹Cu plămădeala, pe care o luaseră din Egipt şi care nu se dospise încă, au făcut turte fără aluat; căci fuseseră izgoniţi de Egipteni, fără să mai poată zăbovi, şi fără să-şi ia merinde cu ei.

Ex 6.1;Ex 1.11;Ex 12.33;

⁴⁰Şederea copiilor lui Israel în Egipt a fost de patru sute treizeci de ani.

Gen 15.13;Fapt 7.6;Gal 3.17;

⁴¹Şi, după patru sute treizeci de ani, tocmai în ziua aceea, toate oştile Domnului au ieşit din ţara Egiptului.

Ex 7.4;Ex 12.51;

⁴²Noaptea aceea trebuie prăznuită în cinstea Domnului, pentru că atunci i-a scos din ţara Egiptului; noaptea aceea trebuie prăznuită în cinstea Domnului de toţi copiii lui Israel şi de urmaşii lor.

Deut 16.6;

Chipul cum să se prăznuiască Paştele.

⁴³Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron: "Iată porunca privitoare la Paşte: nici un străin să nu mănânce din ele.

Num 9.14;

⁴⁴Să tai împrejur pe orice rob cumpărat cu bani, şi apoi să mănânce din ele.

Gen 17.12-13;

⁴⁵Veneticul şi simbriaşul să nu mănânce.

Lev 22.10;

⁴⁶Să nu le mănânce decât într-o singură casă; să nu luaţi deloc carne afară din casă, şi să nu zdrobiţi nici un os.

Num 9.12;Ioan 19.33-36;

⁴⁷Toată adunarea lui Israel să facă Paştele.

Ex 12.6;Num 9.13;

⁴⁸Dacă un străin, care va locui la tine, va vrea să facă Paştele Domnului, orice parte bărbătească din casa lui va trebui tăiată împrejur; apoi se va apropia să le facă, şi va fi ca şi băştinaşul; dar nici un netăiat împrejur să nu mănânce din ele.

Num 9.14;

⁴⁹Aceeaşi lege va fi pentru băştinaş ca şi pentru străinul, care va locui în mijlocul vostru."

Num 9.14;Num 15.15-16;Gal 3.28;

⁵⁰Toţi copiii lui Israel au făcut cum poruncise Domnul lui Moise şi lui Aaron; aşa au făcut.

⁵¹Şi chiar în ziua aceea, Domnul a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel, după oştile lor.

Ex 12.41;Ex 6.26;

13

Paştele şi întâii născuţi.

¹Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

²"Pune-Mi deoparte ca sfânt pe orice întâi-născut, pe orice întâi născut dintre copiii lui Israel, atât dintre oameni cât şi dintre dobitoace: este al Meu."

Ex 13.12-15;Ex 22.29-30;Ex 34.19;Lev 27.26;Num 3.13;Num 8.16-17;Num 18.15;Deut 15.19;Luc 2.23;

³Moise a zis poporului: "Aduceţi-vă aminte de ziua aceasta, când aţi ieşit din Egipt, din casa robiei; căci cu mână puternică v-a scos Domnul de acolo. Să nu mâncaţi pâine dospită.

Ex 12.42;Deut 16.3;Ex 6.1;Ex 12.8;

⁴Astăzi ieşiţi, în luna spicelor (Sau: Abib.).

Ex 23.15;Ex 34.18;Deut 16.1;

⁵Când te va duce Domnul în ţara Canaaniţilor, Hetiţilor, Amoriţilor, Heviţilor şi Iebusiţilor, pe care a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da, ţară unde curge lapte şi miere, să ţii următoarea slujbă în luna aceasta.

Ex 3.8;Ex 6.8;Ex 12.25-26;

⁶Timp de şapte zile, să mănânci azimi; şi în ziua a şaptea, să fie o sărbătoare în cinstea Domnului.

Ex 12.15-16;

⁷În timpul celor şapte zile, să mâncaţi azimi; să nu se vadă la tine nimic dospit, nici aluat, pe toată întinderea ţării tale.

Ex 12.19;

⁸Să spui atunci fiului tău: "Aceasta este spre pomenirea celor ce a făcut Domnul pentru mine, când am ieşit din Egipt."

Ex 13.14;Ex 12.26;

⁹Să-ţi fie ca un semn pe mână şi ca un semn de aducere aminte pe frunte între ochii tăi, pentru ca legea Domnului să fie totdeauna în gura ta; căci cu mână puternică te-a scos Domnul din Egipt.

Ex 13.16;Ex 12.14;Num 15.39;Deut 6.8;Deut 11.18;Prov 1.9;Isa 49.16;Ier 22.24;Mat 23.5;

¹⁰Să ţii porunca aceasta la vremea hotărâtă, din an în an.

Ex 12.14-24;

¹¹Când te va aduce Domnul în ţara Canaaniţilor, cum a jurat ţie şi părinţilor tăi, şi când ţi-o va da,

¹²să închini Domnului pe orice întâi-născut, chiar pe orice întâi-născut din vitele, pe care le vei avea: orice parte bărbătească este a Domnului.

Ex 13.2;Ex 22.29;Ex 34.19;Lev 27.26;Num 8.17;Num 18.15;Deut 15.19;Ezec 44.30;

¹³Să răscumperi cu un miel pe orice întâi-născut al măgăriţei; iar dacă nu-l vei răscumpăra, să-i frângi gâtul. Să răscumperi de asemenea pe orice întâi-născut de parte bărbătească dintre fiii tăi.

Ex 34.20;Num 18.15-16;Num 3.46-47;Num 18.15-16;

¹⁴Şi când te va întreba fiul tău într-o zi: "Ce înseamnă lucrul acesta?" să-i răspunzi: "Prin mâna Lui cea atotputernică, Domnul ne-a scos din Egipt, din casa robiei;

Ex 12.26;Deut 6.20;Ios 4.6-21;Ex 13.3;

¹⁵şi, fiindcă Faraon se încăpăţâna şi nu voia să ne lase să plecăm, Domnul a omorât pe toţi întâii-născuţi din ţara Egiptului, de la întâii-născuţi ai oamenilor până la întâii-născuţi ai dobitoacelor. Iată de ce aduc jertfă Domnului pe orice întâi-născut de parte bărbătească, şi răscumpăr pe orice întâi-născut dintre fiii mei.

Ex 12.29;

¹⁶Să-ţi fie ca un semn pe mână şi ca un semn de aducere aminte pe frunte între ochi; căci prin mâna Lui atotputernică ne-a scos Domnul din Egipt."

Ex 13.9;

Călătoria spre pustie.

¹⁷După ce a lăsat Faraon pe popor să plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care dă în ţara Filistenilor, măcar că era mai aproape; căci a zis Dumnezeu: "S-ar putea să-i pară rău poporului văzând războiul, şi să se întoarcă în Egipt."

Ex 14.11-12;Num 14.1-4;Deut 17.16;

¹⁸Ci Dumnezeu a pus pe popor să facă un ocol pe drumul care duce spre pustie, spre marea Roşie. Copiii lui Israel au ieşit înarmaţi din ţara Egiptului.

Ex 14.2;Num 33.6;

¹⁹Moise a luat cu el oasele lui Iosif; căci Iosif pusese pe fiii lui Israel să jure, zicând: "Când vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi cu voi oasele mele de aici."

Gen 50.25;Ios 24.32;Fapt 7.16;

²⁰Au plecat din Sucot, şi au tăbărât la Etam, la marginea pustiei.

Num 33.6;

²¹Domnul mergea înaintea lor, ziua într-un stâlp de nor, ca să-i călăuzească pe drum, iar noaptea într-un stâlp de foc, ca să-i lumineze, pentru ca să meargă şi ziua şi noaptea.

Ex 14.19-24;Ex 40.38;Num 9.15;Num 10.34;Num 14.14;Deut 1.33;Neem 9.12-19;
Ps 78.14;Ps 99.7;Ps 105.39;Isa 4.5;1Cor 10.1;

²²Stâlpul de nor nu se depărta dinaintea poporului în timpul zilei, nici stâlpul de foc în timpul nopţii.

14

Trecerea mării Roşii.

¹Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

²"Spune copiilor lui Israel să se întoarcă, şi să tăbărască înaintea Pihahirotului, între Migdol şi mare, faţă în faţă cu Baal-Ţefon: în dreptul locului acestuia să tăbărâţi, lângă mare.

Ex 13.18;Num 33.7;Ier 44.1;

³Faraon va zice despre copiii lui Israel: "S-au rătăcit prin ţară; îi închide pustia."

Ps 71.11;

⁴Eu voi împietri inima lui Faraon, şi-i va urmări; dar Faraon şi toată oastea lui vor face să se arate slava Mea, şi Egiptenii vor şti că Eu sunt Domnul." Copiii lui Israel au făcut aşa.

Ex 4.21;Ex 7.3;Ex 9.16;Ex 14.17-18;Rom 9.17-23;Ex 7.5;

⁵S-a dat de ştire împăratului Egiptului că poporul a luat fuga. Atunci inima lui Faraon şi inima slujitorilor lui s-a schimbat faţă de popor. Ei au zis: "Ce am făcut de am lăsat pe Israel să plece şi să nu ne mai slujească?"

Ps 105.25;

⁶Faraon şi-a pregătit carul de război, şi şi-a luat oamenii de război cu el.

⁷A luat şase sute de care de luptă cu oameni aleşi, şi toate carele Egiptului; în toate erau luptători.

Ex 15.4;

⁸Domnul a împietrit inima lui Faraon, împăratul Egiptului, şi Faraon a urmărit pe copiii lui Israel. Copiii lui Israel ieşiseră gata de luptă.

Ex 14.4;Ex 6.1;Ex 13.9;Num 33.3;

⁹Egiptenii i-au urmărit; şi toţi caii, carele lui Faraon, călăreţii lui şi oştirea lui, i-au ajuns tocmai când erau tăbărâţi lângă mare lângă Pi-Hahirot, faţă în faţă cu Baal-Ţefon.

Ex 15.9;Ios 24.6;

¹⁰Faraon se apropia. Copiii lui Israel şi-au ridicat ochii, şi iată că Egiptenii veneau după ei. Şi copiii lui Israel s-au înspăimântat foarte tare, şi au strigat către Domnul după ajutor.

Ios 24.7;Neem 9.9;Ps 34.17;Ps 107.6;

¹¹Ei au zis lui Moise: "Nu erau oare morminte în Egipt, ca să nu mai fi fost nevoie să ne aduci să murim în pustie? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt?

Ps 106.7-8;

¹²Nu-ţi spuneam noi în Egipt: "Lasă-ne să slujim ca robi Egiptenilor, căci vrem mai bine să slujim ca robi Egiptenilor decât să murim în pustie?"

Ex 5.21;Ex 6.9;

¹³Moise a răspuns poporului: "Nu vă temeţi de nimic, staţi pe loc, şi veţi vedea izbăvirea, pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta; căci pe Egiptenii aceştia, pe care-i vedeţi azi, nu-i veţi mai vedea niciodată.

2Cron 20.15-17;Isa 41.10-14;

¹⁴Domnul Se va lupta pentru voi; dar voi, staţi liniştiţi."

Ex 14.25;Deut 1.30;Deut 3.22;Deut 20.4;Ios 10.14-42;Ios 23.3;2Cron 20.29;Neem 4.20;Isa 31.4;Isa 30.15;

¹⁵Domnul a zis lui Moise: "Ce rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte.

¹⁶Tu, ridică-ţi toiagul, întinde ţi mâna spre mare, şi despic-o; şi copiii lui Israel vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat.

Ex 14.21-26;Ex 7.19;

¹⁷Eu voi împietri inima Egiptenilor, ca să intre în mare după ei. Şi Faraon şi toată oastea lui, carele şi călăreţii lui, vor face să se arate slava Mea.

Ex 14.8;Ex 7.3;Ex 14.4;

¹⁸Şi vor şti Egiptenii că Eu sunt Domnul când Faraon, carele şi călăreţii lui, vor face să se arate slava Mea."

Ex 14.4;

¹⁹Îngerul lui Dumnezeu, care mergea înaintea taberei lui Israel, Şi-a schimbat locul, şi a mers înapoia lor, şi stâlpul de nor care mergea înaintea lor, şi-a schimbat locul, şi a stat înapoia lor.

Ex 13.21;Ex 23.20;Ex 32.34;Num 20.16;Isa 63.9;

²⁰El s-a aşezat între tabăra Egiptenilor şi tabăra lui Israel. Norul acesta pe o parte era întunecos, iar pe cealaltă lumina noaptea. Şi toată noaptea cele două tabere nu s-au apropiat una de alta.

Isa 8.14;2Cor 4.3;

²¹Moise şi-a întins mâna spre mare. Şi Domnul a pus marea în mişcare printr-un vânt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea; el a uscat marea, şi apele s-au despărţit în două.

Ex 14.16;Ps 66.6;Ex 15.8;Ios 3.16;Ios 4.23;Neem 9.11;Ps 74.13;Ps 106.9;Ps 114.3;Isa 63.12;

²²Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, şi apele stăteau ca un zid la dreapta şi la stânga lor.

Ex 14.29;Ex 15.19;Num 33.8;Ps 66.6;Ps 78.13;Isa 63.16;1Cor 10.1;Evr 11.29;Hab 3.10;

²³Egiptenii i-au urmărit; şi toţi caii lui Faraon, carele şi călăreţii lui au intrat după ei în mijlocul mării.

²⁴În straja dimineţii, Domnul, din stâlpul de foc şi de nor, S-a uitat spre tabăra Egiptenilor, şi a aruncat învălmăşeala în tabăra Egiptenilor.

Ps 77.17;

²⁵A scos roţile carelor şi le-a îngreuiat mersul. Egiptenii au zis atunci: "Haidem să fugim dinaintea lui Israel, căci Domnul Se luptă pentru el împotriva Egiptenilor."

Ex 14.14;

²⁶Domnul a zis lui Moise: "Întinde-ţi mâna spre mare; şi apele au să se întoarcă peste Egipteni, peste carele lor şi peste călăreţii lor."

Ex 14.16;

²⁷Moise şi-a întins mâna spre mare. Şi înspre dimineaţă, marea şi-a luat iarăşi repeziciunea cursului, şi la apropierea ei Egiptenii au luat-o la fugă; dar Domnul a năpustit pe Egipteni în mijlocul mării.

Ios 4.18;Ex 15.1-7;

²⁸Apele s-au întors, şi au acoperit carele, călăreţii şi toată oastea lui Faraon, care intraseră în mare după copiii lui Israel; nici unul măcar n-a scăpat.

Hab 3.8-13;Ps 106.11;

²⁹Dar copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, în timp ce apele stăteau ca un zid la dreapta şi la stânga lor.

Ex 14.22;Ps 77.20;Ps 78.52-53;

³⁰În ziua aceea, Domnul a izbăvit pe Israel din mâna Egiptenilor; şi Israel a văzut pe Egipteni morţi pe ţărmul mării.

Ps 106.8-10;Ps 58.10;Ps 59.10;

³¹Israel a văzut mâna puternică, pe care o îndreptase Domnul împotriva Egiptenilor. Şi poporul s-a temut de Domnul, şi a crezut în Domnul şi în robul Său Moise.

Ex 4.31;Ex 19.9;Ps 106.12;Ioan 2.11;Ioan 11.45;

15

Cântarea de laudă.

¹Atunci Moise şi copiii lui Israel au cântat Domnului cântarea aceasta. Ei au zis: "Voi cânta Domnului, căci Şi-a arătat slava: A năpustit în mare pe cal şi pe călăreţ.

Jud 5.1;2Sam 22.1;Ps 106.12;Ex 15.21;

²Domnul este tăria mea şi temeiul cântărilor mele de laudă: El m-a scăpat. El este Dumnezeul meu: pe El Îl voi lăuda; El este Dumnezeul tatălui meu: pe El Îl voi preamări.

Deut 10.21;Ps 18.2;Ps 22.3;Ps 59.17;Ps 62.6;Ps 109.1;Ps 118.14;Ps 140.7;Isa 12.2;
Hab 3.18-19;Ex 3.15-16;2Sam 22.47;Ps 99.5;Ps 118.28;Isa 25.1;

³Domnul este un războinic viteaz: Numele Lui este Domnul.

Ps 24.8;Apoc 19.11;Ex 6.3;Ps 83.18;

⁴El a aruncat în mare carele lui Faraon şi oastea lui; Luptătorii lui aleşi au fost înghiţiţi în marea Roşie.

Ex 14.28;Ex 14.7;

⁵I-au acoperit valurile, Şi s-au pogorât în fundul apelor, ca o piatră.

Ex 14.28;Neem 9.11;

⁶Dreapta Ta, Doamne, şi-a făcut vestită tăria; Mâna Ta cea dreaptă, Doamne, a zdrobit pe vrăjmaşi.

Ps 118.15-16;

⁷Prin mărimea măreţiei Tale, Tu trânteşti la pământ pe vrăjmaşii Tăi; Îţi dezlănţui mânia, Şi ea-i mistuie ca pe o trestie.

Deut 33.26;Ps 59.13;Isa 5.24;Isa 47.14;

⁸La suflarea nărilor Tale, s-au îngrămădit apele, S-au ridicat talazurile ca un zid, Şi s-au închegat valurile în mijlocul mării.

Ex 14.21;2Sam 22.16;Iov 4.9;2Tes 2.8;Ps 78.13;Hab 3.10;

⁹Vrăjmaşul zicea: "Îi voi urmări, îi voi ajunge, Voi împărţi prada de război; Îmi voi răzbuna pe ei, Voi scoate sabia, şi-i voi nimici cu mâna mea!"

Jud 5.30;Gen 49.27;Isa 53.12;Luc 11.22;

¹⁰Dar Tu ai suflat cu suflarea Ta: Şi marea i-a acoperit; Ca plumbul s-au afundat În adâncimea apelor.

Ex 14.21;Ps 117.18;Ex 15.5;Ex 14.28;

¹¹Cine este ca Tine între dumnezei, Doamne? Cine este ca Tine minunat în sfinţenie, Bogat în fapte de laudă, Şi făcător de minuni?

2Sam 7.22;1Împ 8.23;Ps 71.19;Ps 86.8;Ps 89.6-8;Ier 10.6;Ier 49.19;Isa 6.3;Ps 77.14;

¹²Tu Ţi-ai întins mâna dreaptă: Şi i-a înghiţit pământul.

Ex 15.6;

¹³Prin îndurarea Ta, Tu ai călăuzit, Şi ai izbăvit pe poporul acesta; Iar prin puterea Ta îl îndrepţi Spre locaşul sfinţeniei Tale.

Ps 77.15-20;Ps 78.52;Ps 80.1;Ps 106.9;Isa 63.12-13;Ier 2.6;Ps 78.54;

¹⁴Popoarele vor afla lucrul acesta, şi se vor cutremura: Apucă groaza pe Filisteni,

Num 14.14;Deut 2.25;Ios 2.9-10;Ps 48.6;

¹⁵Se înspăimântă căpeteniile Edomului, Şi un tremur apucă pe războinicii lui Moab; Toţi locuitorii Canaanului leşină de la inimă.

Gen 36.40;Deut 2.4;Num 22.3;Hab 3.7;Ios 5.1;

¹⁶Îi va apuca teama şi spaima; Iar văzând măreţia braţului Tău, Vor sta muţi ca o piatră, Până va trece poporul Tău, Doamne! Până va trece Poporul, pe care Ţi l-ai răscumpărat.

Deut 2.25;Deut 11.25;Ios 2.9;1Sam 25.37;Ex 19.5;Deut 32.9;2Sam 7.23;Ps 74.2;
Isa 43.1-3;Isa 51.10;Ier 31.11;Tit 2.14;1Pet 2.9;2Pet 2.1;

¹⁷Tu îi vei aduce şi-i vei aşeza pe muntele moştenirii Tale, În locul, pe care Ţi l-ai pregătit ca locaş, Doamne, La Templul, pe care mâinile Tale l-au întemeiat, Doamne!

Ps 44.2;Ps 80.8;Ps 78.54;

¹⁸Şi Domnul va împărăţi în veac şi în veci de veci.

Ps 10.16;Ps 29.10;Ps 146.10;Isa 57.15;

¹⁹Căci caii lui Faraon, carele şi călăreţii lui au intrat în mare, Şi Domnul a adus peste ei apele mării; Dar copiii lui Israel au mers ca pe uscat prin mijlocul mării."

Ex 14.23;Prov 21.31;Ex 14.28-29;

²⁰Maria, proorociţa, sora lui Aaron, a luat în mână o timpană, şi toate femeile au venit după ea, cu timpane şi jucând.

Jud 4.4;1Sam 10.5;Num 26.59;1Sam 18.6;Jud 11.34;Jud 21.21;2Sam 6.16;Ps 68.11-25;Ps 149.3;Ps 150.4;

²¹Maria răspundea copiilor lui Israel: "Cântaţi Domnului, căci Şi-a arătat slava: A năpustit în mare pe cal şi pe călăreţ."

1Sam 18.7;Ex 15.1;

Apele de la Mara.

²²Moise a pornit pe Israel de la marea Roşie. Au apucat înspre pustia Şur; şi, după trei zile de mers în pustie, n-au găsit apă.

Gen 16.7;Gen 25.18;

²³Au ajuns la Mara; dar n-au putut să bea apă din Mara, pentru că era amară. De aceea locul acela a fost numit Mara (Amărăciune).

Num 33.8;

²⁴Poporul a cârtit împotriva lui Moise, zicând: "Ce avem să bem?"

Ex 16.2;Ex 17.3;

²⁵Moise a strigat către Domnul; şi Domnul i-a arătat un lemn, pe care l-a aruncat în apă. Şi apa s-a făcut dulce. Acolo a dat Domnul poporului legi şi porunci, şi acolo l-a pus la încercare.

Ex 14.10;Ex 17.4;Ps 50.15;2Împ 2.21;2Împ 4.41;Ios 24.25;Ex 16.4;Deut 8.2-16;Jud 2.22;Jud 3.1-4;Ps 66.10;Ps 81.7;

²⁶El a zis: "Dacă vei asculta cu luare aminte glasul Domnului, Dumnezeului tău, dacă vei face ce este bine înaintea Lui, dacă vei asculta de poruncile Lui, şi dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu nici una din bolile cu care am lovit pe Egipteni; căci Eu sunt Domnul, care te vindecă."

Deut 7.12-15;Deut 28.27-60;Ex 23.25;Ps 41.3-4;Ps 103.3;Ps 147.3;

²⁷Au ajuns la Elim, unde erau douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de finici. Şi au tăbărât acolo, lângă apă.

Num 33.9;

16

Cârtirile în Sin. - Prepeliţele şi mana. Sabatul.

¹Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat din Elim; şi au ajuns în pustia Sin, care este între Elim şi Sinai, în a cincisprezecea zi a lunii a doua după ieşirea lor din ţara Egiptului.

Num 33.10-11;Ezec 30.15;

²Şi toată adunarea copiilor lui Israel a cârtit în pustia aceea împotriva lui Moise şi Aaron.

Ex 15.24;Ps 106.25;1Cor 10.10;

³Copiii lui Israel le-au zis: "Cum de n-am murit loviţi de mâna Domnului în ţara Egiptului, când şedeam lângă oalele noastre cu carne, când mâncam pâine de ne săturam? Căci ne-aţi adus în pustia aceasta ca să faceţi să moară de foame toată mulţimea aceasta."

Plân 4.9;Num 11.4-5;

⁴Domnul a zis lui Moise: "Iată că voi face să vă ploaie pâine din ceruri. Poporul va ieşi afară, şi va strânge, cât îi trebuie pentru fiecare zi, ca să-l pun la încercare, şi să văd dacă va umbla sau nu după legea Mea.

Ps 78.24-25;Ps 105.40;Ioan 6.31-32;1Cor 10.3;Ex 15.25;Deut 8.2-16;

⁵În ziua a şasea, când vor pregăti ce au adus acasă, vor avea de două ori mai mult decât vor strânge în fiecare zi."

Ex 16.22;Lev 25.21;

⁶Moise şi Aaron au zis tuturor copiilor lui Israel: "Astă seară, veţi înţelege că Domnul este Acela, care v-a scos din ţara Egiptului.

Ex 16.12-13;Ex 6.7;Num 16.28-30;

⁷Şi mâine dimineaţă, veţi vedea slava Domnului; pentru că v-a auzit cârtirile împotriva Domnului; căci ce suntem noi, ca să cârtiţi împotriva noastră?"

Ex 16.10;Isa 35.2;Isa 40.5;Ioan 11.4-40;Num 16.11;

⁸Moise a zis: "Domnul vă va da astă seară carne de mâncat, şi mâine dimineaţă vă va da pâine să vă săturaţi, pentru că a auzit Domnul cârtirile, pe care le-aţi rostit împotriva Lui; căci ce suntem noi? Cârtirile voastre nu se îndreaptă împotriva noastră, ci împotriva Domnului."

1Sam 8.7;Luc 10.16;Rom 13.2;

⁹Moise a zis lui Aaron: "Spune întregii adunări a copiilor lui Israel: "Apropiaţi-vă înaintea Domnului; căci v-a auzit cârtirile."

Num 16.16;

¹⁰Şi, pe când vorbea Aaron întregii adunări a lui Israel, s-au uitat înspre pustie, şi iată că slava Domnului s-a arătat în nor.

Ex 16.7;Ex 13.21;Num 16.19;1Împ 8.10-11;

¹¹Domnul, vorbind lui Moise, a zis:

¹²"Am auzit cârtirile copiilor lui Israel. Spune-le: "Între cele două seri aveţi să mâncaţi carne, şi dimineaţa vă veţi sătura de pâine; şi veţi şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru."

Ex 16.8;Ex 16.6;Ex 16.7;

¹³Seara, au venit nişte prepeliţe şi au acoperit tabăra; şi, dimineaţa, s-a aşezat un strat gros de rouă în jurul taberei.

Num 11.31;Ps 78.27-28;Ps 105.40;Num 11.9;

¹⁴Când s-a luat roua aceasta, pe faţa pustiei era ceva mărunt ca nişte grăunţe, mărunt ca bobiţele de gheaţă albă pe pământ.

Num 11.7;Deut 8.3;Neem 9.15;Ps 78.24;Ps 105.40;

¹⁵Copiii lui Israel s-au uitat la ea, şi au zis unul către altul: "Ce este aceasta?" căci nu ştiau ce este. Moise le-a zis: "Este pâinea, pe care v-o dă Domnul ca hrană.

Ioan 6.31-58;1Cor 10.3;

¹⁶Iată ce a poruncit Domnul: "Fiecare din voi să strângă cât îi trebuie pentru hrană, şi anume un omer de cap, după numărul sufletelor voastre; fiecare să ia din ea pentru cei din cortul lui."

Ex 16.36;

¹⁷Israeliţii au făcut aşa; şi au strâns unii mai mult, alţii mai puţin.

¹⁸În urmă o măsurau cu omerul, şi cine strânsese mai mult, n-avea nimic de prisos, iar cine strânsese mai puţin, nu ducea lipsă deloc. Fiecare strângea tocmai cât îi trebuia pentru hrană.

2Cor 8.15;

¹⁹Moise le-a zis: "Nimeni să nu lase ceva din ea până a doua zi dimineaţă."

²⁰N-au ascultat de Moise, şi s-au găsit unii, care au lăsat ceva din ea până dimineaţa; dar a făcut viermi şi s-a împuţit. Moise s-a mâniat pe oamenii aceia.

²¹Astfel, în toate dimineţile, fiecare strângea cât îi trebuia pentru hrană; şi, când venea căldura soarelui, se topea.

²²În ziua a şasea, au strâns hrană îndoit, şi anume doi omeri de fiecare. Toţi fruntaşii adunării au venit şi au spus lui Moise lucrul acesta.

²³Şi Moise le-a zis: "Domnul a poruncit aşa. Mâine este ziua de odihnă, Sabatul închinat Domnului; coaceţi ce aveţi de copt, fierbeţi ce aveţi de fiert, şi păstraţi până a doua zi dimineaţa tot ce va rămâne!"

Gen 2.3;Ex 20.8;Ex 31.15;Ex 35.3;Lev 23.3;

²⁴Au lăsat-o până a doua zi dimineaţa, cum poruncise Moise; şi nu s-a împuţit, şi n-a făcut viermi.

Ex 16.20;

²⁵Moise a zis: "Mâncaţi-o azi, căci este ziua Sabatului; azi nu veţi găsi mană pe câmp.

²⁶Veţi strânge timp de şase zile; dar în ziua a şaptea, care este Sabatul, nu va fi."

Ex 20.9-10;

²⁷În ziua a şaptea, unii din popor au ieşit să strângă mană, şi n-au găsit.

²⁸Atunci Domnul a zis lui Moise: "Până când aveţi de gând să nu păziţi poruncile şi legile Mele?

2Împ 17.14;Ps 78.10-22;Ps 106.13;

²⁹Vedeţi că Domnul v-a dat Sabatul; de aceia vă dă în ziua a şasea hrană pentru două zile. Fiecare să rămână la locul lui, şi, în ziua a şaptea, nimeni să nu iasă din locul în care se găseşte."

³⁰Şi poporul s-a odihnit în ziua a şaptea.

³¹Casa lui Israel a numit hrana aceasta "mană". Ea semăna cu bobul de coriandru; era albă, şi avea un gust de turtă cu miere.

Num 11.7-8;

³²Moise a zis: "Iată ce a poruncit Domnul: "Să se păstreze un omer plin cu mană pentru urmaşii voştri, ca să vadă şi ei pâinea pe care v-am dat-o s-o mâncaţi în pustie, după ce v-am scos din ţara Egiptului."

³³Şi Moise a zis lui Aaron: "Ia un vas, pune în el un omer plin cu mană (Mana, numită aşa pentru că Israeliţii, când au văzut-o întâia dată, au strigat: "Man hu" - ce este aceasta?), şi aşează-l înaintea Domnului, ca să fie păstrat pentru urmaşii voştri."

Evr 9.4;

³⁴După porunca dată de Domnul lui Moise, Aaron l-a pus înaintea chivotului mărturiei, ca să fie păstrat.

Ex 25.16-21;Ex 40.20;Num 17.10;Deut 10.5;1Împ 8.9;

³⁵Copiii lui Israel au mâncat mană patruzeci de ani, până la sosirea lor într-o ţară locuită; au mâncat mană până la sosirea lor la hotarele ţării Canaanului.

Num 33.38;Deut 8.2-3;Neem 9.20-21;Ioan 6.31-49;Ios 5.12;Neem 9.15;

³⁶Omerul este a zecea parte dintr-o efă.

17

Refidim. - Stânca din Horeb.

¹Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat din pustia Sin, după călătoriile zilnice, pe care poruncise Domnul să le facă; şi au tăbărât la Refidim. Acolo poporul n-a găsit apă de băut.

Ex 16.1;Num 33.12-14;

²Atunci poporul a căutat ceartă cu Moise. Ei au zis: "Dă-ne apă să bem!" Moise le-a răspuns: "Pentru ce căutaţi ceartă cu mine? Pentru ce ispitiţi pe Domnul?"

Num 20.3-4;Deut 6.16;Ps 78.18-41;Isa 7.12;Mat 4.7;1Cor 10.9;

³Poporul stătea acolo, chinuit de sete, şi cârtea împotriva lui Moise. El zicea: "Pentru ce ne-ai scos din Egipt, ca să ne faci să murim de sete aici cu copiii şi turmele noastre?"

Ex 16.2;

⁴Moise a strigat către Domnul, şi a zis: "Ce să fac cu poporul acesta? Încă puţin, şi au să mă ucidă cu pietre."

Ex 14.15;1Sam 30.6;Ioan 8.59;Ioan 10.31;

⁵Domnul a zis lui Moise: "Treci înaintea poporului, şi ia cu tine vreo câţiva din bătrânii lui Israel; ia-ţi în mână şi toiagul cu care ai lovit râul, şi porneşte!

Ezec 2.6;Ex 7.20;Num 20.8;

⁶Iată, Eu voi sta înaintea ta pe stânca Horebului; vei lovi stânca, şi va ţâşni apă din ea, şi poporul va bea." Moise a făcut aşa, în faţa bătrânilor lui Israel.

Num 20.10-11;Ps 78.15-20;Ps 105.41;Ps 114.8;1Cor 10.4;

⁷El a numit locul acela "Masa şi Meriba" (Ispită şi ceartă), căci copiii lui Israel se certaseră, şi ispitiseră pe Domnul, zicând: "Este oare Domnul în mijlocul nostru, sau nu este?"

Num 20.13;Ps 81.7;Ps 95.8;Evr 3.8;

Înfrângerea lui Amalec.

⁸Amalec a venit să bată pe Israel la Refidim.

Gen 36.12;Num 24.20;Deut 25.17;1Sam 15.2;

⁹Atunci Moise a zis lui Iosua: "Alege nişte bărbaţi, şi ieşi de luptă împotriva lui Amalec. Iar eu voi sta mâine pe vârful dealului cu toiagul lui Dumnezeu în mână."

Fapt 7.45;Evr 4.8;Ex 4.20;

¹⁰Iosua a făcut ce-i spusese Moise, şi a ieşit să lupte împotriva lui Amalec. Iar Moise, Aaron şi Hur s-au suit pe vârful dealului.

¹¹Când îşi ridica Moise mâna, era mai tare Israel; şi când îşi lăsa mână în jos, era mai tare Amalec.

Iac 5.16;

¹²Mâinile lui Moise fiind trudite, ei au luat o piatră, au pus-o sub el, şi el a şezut pe ea. Aaron şi Hur îi sprijineau mâinile, unul deoparte, iar altul de alta; şi mâinile lui au rămas întinse până la asfinţitul soarelui.

¹³Şi Iosua a biruit pe Amalec şi poporul lui, cu tăişul sabiei.

¹⁴Domnul a zis lui Moise: "Scrie lucrul acesta în carte, ca să se păstreze aducerea aminte, şi spune lui Iosua că voi şterge pomenirea lui Amalec de sub ceruri."

Ex 34.27;Num 24.20;Deut 25.19;1Sam 15.3-7;1Sam 30.1-17;2Sam 8.12;Ezra 9.14;

¹⁵Moise a zidit un altar, şi i-a pus numele "Domnul, steagul meu (Evreieşte: Jehova-nisi.)."

¹⁶El a zis: "Pentru că şi-a ridicat mâna împotriva scaunului de domnie al Domnului, Domnul va purta război împotriva lui Amalec, din neam în neam!"

18

Ietro la Moise.

¹Ietro, preotul Madianului, socrul lui Moise, a aflat tot ce făcuse Dumnezeu pentru Moise şi poporul Său Israel; a aflat că Domnul scosese pe Israel din Egipt.

Ex 2.16;Ex 3.1;Ps 44.1;Ps 77.14-15;Ps 78.4;Ps 105.5-43;Ps 106.2-8;

²Ietro, socrul lui Moise, a luat pe Sefora, nevasta lui Moise, care fusese trimisă acasă.

³A luat şi pe cei doi fii ai Seforei; unul se numea Gherşom (Străin), căci Moise zisese: "Locuiesc ca străin într-o ţară străină",

Fapt 7.29;Ex 2.22;

⁴iar celălalt se numea Eliezer (Ajutorul lui Dumnezeu), căci zisese: "Dumnezeul tatălui meu mi-a ajutat, şi m-a scăpat de sabia lui Faraon."

⁵Ietro, socrul lui Moise, a venit cu fiii şi nevasta lui Moise în pustie unde tăbăra el, la muntele lui Dumnezeu.

Ex 3.1-12;

⁶A trimis vorbă lui Moise să-i spună: "Eu, socrul tău Ietro, vin la tine cu nevasta ta şi cu cei doi fii ai tăi."

⁷Moise a ieşit înaintea socrului său, s-a aruncat cu faţa la pământ, şi l-a sărutat. S-au întrebat unul pe altul de sănătate, şi au intrat în cortul lui Moise.

Gen 14.17;Gen 18.2;Gen 19.1;1Împ 2.19;Gen 29.13;Gen 33.4;

⁸Moise a istorisit socrului său tot ce făcuse Domnul împotriva lui Faraon şi împotriva Egiptului, din pricina lui Israel, toate suferinţele care veniseră peste ei pe drum, şi cum îi izbăvise Domnul din ele.

Ps 78.42;Ps 81.7;Ps 106.10;Ps 107.2;